De ce voluntariat? – Camil Vasilovici

„Nimic nu se compara cu o lectie pe care am primit-o in urma cu cativa ani la un team-building de la Brebu Nou: sa incerc mereu sa ies din zona de comfort. Cred ca majoritatea oamenilor de la Mansarda s-au saturat deja de vorba asta (si eu am auzit-o poate de prea multe ori), dar pentru mine a fost si este una dintre vorbele pe care mi le repet mereu in minte si care m-au ajutat de prea multe ori sa iau decizii, sa trec peste momente mai putin placute, sa creez amintiri de neuitat.”

Numele meu este Camil Vasilovici si sunt voluntar la Centrul de Voluntariat Resita de aproape 5 ani. Povestea mea incepe in 2012 cand am avut prima interactiune cu Centrul de Voluntariat, dupa ce m-am inscris in asociatia BikeAttack. Alimentat de o pasiune nou descoperita, ciclismul montan, am ales sa devin membru pentru a cunoaste alte persoane cu aceeasi pasiune ca si mine, fara sa am idee unde ma va purta aceasta idee. Fiind membru in BikeAttack ajungeam destul de des pe la Mansarda, chiar daca nu aveam nicio treaba cu Centrul de Voluntariat, ba mai mult, simteam ca sunt agasat uneori de Dana sa vin si sa particip la activitatiile acestuia. Pornisem pe ideea ca eu vreau ciclism si nu voluntariat. Nu eram eu cea mai sociabila fiinta, iar Mansarda imi parea un loc pentru oameni care socializeaza mult si carora le plac atelierele manuale. Doua lucruri care pentru mine insemnau un efort suplimentar pe care nu vedeam de ce l-as face. Un cuvant in toata gandirea asta a mea probabil ca l-a avut si divortul parintiilor mei, eveniment ce mi se intamplase cu cateva luni in urma la acea vreme, incepusem in acel moment sa ma inchid in mine si sa evit orice interactiune nenecesara.

Prima interactiune reala cu Centrul de Voluntariat a venit in 2013 cand am fost invitat la un schimb de experienta in Anglia. Calatoritul a fost mereu una dintre pasiunile mele, iar Anglia a fost mereu o tara pe care am vrut sa o vizitez. Tinand cont ca stiam majoritatea persoanelor care veneau in aceasta activitate, nu mi-a trebuit mult sa ma decid sa merg. Desi pentru mine aceasta iesire a fost superba si am vizitat locuri pe care am vrut mereu sa le vad, m-am distrat impreuna cu ceilalti, am invatat multe lucruri pe care altfel probabil nu le-as fi invatat si am trait experiente care m-au ajutat foarte mult sa iau decizii in viitor. Dar inca nu eram convins ca imi doresc sa fiu voluntar. Incercam sa arunc scuze prostesti de fiecare data cand eram invitat la o activitate (fie ca nu ma lasa parintii, fie ca am o teza, fie ca am multe teme). Bineinteles ca toate erau minciuni. Acum ma amuza foarte tare cand aud aceleasi scuze din partea altora care se afla in exact aceeasi situatie in care ma aflam si eu.

Incetul cu incetul, am ajuns sa cunosc tot mai multa lume de la Mansarda si astfel am inceput sa vin chiar si fara asociatia de biciclisti. Dupa cativa ani am ajuns sa fiu nelipsit de la majoritatea activitatiilor, si sa fiu printre primii care se inscriu la astfel de chestii. Am ajuns sa invat lucruri utile, sa lucrez in echipa, sa formez si sa conduc o echipa, dar si sa modelez baloane, sau sa interactionez cu copiii. Am tot fost intrebat la ce imi va folosi vreodata sa stiu sa modelez baloane sau sa impletesc bratari. Sincer, nu stiu, dar ii o chestie faina ca uneori sa poti face un catel din baloane sau o inima, ajungi sa arati si o alta latura a ta, care altfel ar ramane ascunsa. Alt lucru pe care l-am invatat din toate atelierele este ca poti tu sa iti faci foarte multe chestii decorative faine, cu putin efort ce-i drept, dar fara a apela la un magazine unde se gasesc gata facute. Nu pot zice ca eram unul din oamenii care lucrau mereu sa isi faca obiecte decorative, sincer, nu cred ca mi-am facut ceva la mansarda, dar imi placea mereu sa urmaresc copiii si tot procesul de creatie.

Toate lucrurile pe care le-am invatat nu se compara cu o lectie pe care am primit-o in urma cu cativa ani la un Team-Building de la Brebu, sa incerc mereu sa ies din zona de comfort. Cred ca majoritatea oamenilor de la Mansarda s-au saturat deja de vorba asta (si eu am auzit-o poate de prea multe ori), dar pentru mine a fost si este una dintre vorbele pe care mi le repet mereu in minte si care m-au ajutat de prea multe ori sa iau decizii, sa trec peste momente mai putin placate, sa creez amintiri de neuitat. Am realizat acest lucru cand, pus in fata provocarii de a vorbi in fata unor copii, am spus chiar eu vorba asta, lucru pe care nu credeam ca-l voi face vreodata. Pentru mine chiar si acest articol reprezinta o iesire din zona mea de comfort prin simplul fapt ca niciodata nu mi-a placut sa scriu. Unul din locurile in care m-a ajutat aceasta mantra a fost in alegerea unei facultati. Aveam de ales intre a merge in la Timisoara sau a pleca in afara Romaniei. Timisoara parea cea mai simpla alegere, multi prieteni acolo, aproape de casa, nu era un efort prea mare. Parea decizia rationala, si totusi uite ca am ales sa plec in Anglia la Southampton la facultate, tocmai pentru voiam sa vad cum e sa iesi total din zona de comfort. Alt lucru care m-a determinat sa iau aceasta decizie a fost un “discurs” pe care Dana mi l-a oferit cand eram clasa a 11-a si caruia la acea vreme nu i-am dat prea mare importanta. Dar cand a venit momentul sa aleg facultatea la care sa merg, nu puteam sa imi scot acele cuvinte din cap si stiam ca nu ma voi ierta vreodata daca le voi ignora. Dupa aproape un an in care am locuit in Anglia, pot spune ca simt ca am luat decizia corecta. Bineinteles ca dorul de casa va fi mereu prezent, iar cand vad cate activitati sau evenimente ratez datorita faptului ca nu sunt in tara, ma intristez. Anul acesta a fost primul an cand am lipsit de la METAL, competitie organizata de asociatia mea de suflet, Bike Attack la care mergeam in fiecare an si la care ma simteam super fain ca puteam sa ajut.

Pentru mine Mansarda va fi mereu un loc in care ma voi intoarce cu placere, un loc in care ma pot relaxa, un loc in care am invatat foarte multe si din care inca mai am multe de invatat. E un loc care, desi te invata foarte multe, nu te face sa te simti ca si cum mergi la scoala; inveti fara sa iti dai seama, abia cand vine vorba de pus unele lucruri in aplicare iti dai seama cat de multe ai invatat de fapt. Cand iti pui problema, ce sa faci in situatia asta, uneori parca iti vin in minte vorbele Danei sau ale celorlati de la Mansarda. Sau uneori nici nu realizezi pe moment de unde iti vine ideea, abia dupa reusesti sa o faci legatura cu experientele avute ca voluntar.

*Textul face parte din campania „De ce voluntariat?”, o campanie in care tineri cu care am lucrat de-a lungul timpului povestesc despre alegerea lor de a face voluntariat, despre experienta de la Centrul de tineret Mansarda si despre impactul acestor activitati asupra dezvoltarii lor personale si profesionale. Este o campanie prin care ne dorim sa incurajam tinerii sa aleaga voluntariatul ca metoda de educatie nonformala, de dezvoltare personala si de schimbare in comunitate.

Anunțuri