Daria povestește cu ce gânduri a plecat duminică de acasă pe ploaie și pe vânt: “știam că vremea nu va fi favorabilă, dar am sperat că nu-i bună prognoza de aceastădată. Când m-am trezit duminică dimineața, trebuie să recunosc ca parte din mine tare mai voia să rămână la căldură în pat... Sunt fericită că nu am renunțat în ultimul moment și m-am implicat, așa cum am putut, până la final. Odată ajunsă pe traseu, credeam că timpul va trece greu de tot, îmi veneau în minte tot felul de idei nu prea optimiste. Însă experiența a fost una super interesantă, deși dificilă pentru minte, a meritat cu prisosință, tot efortul. Singură, într-un punct de pe traseu, bine echipată pentru ploaia insistentă, mă gândeam la ceea ce simt concurenții pe biciclete, cum văd drumul, cum pedalează, pentru că erau aproape în întregime acoperiți de noroi. Finalul concursului a venit mai repede decât mă așteptam și a fost un prilej să ne încălzim și să vorbim cu veselie și energie bună, despre toate câte s-au înâmplat în ziua aceea. M-am simțit mai puternică, mai importantă ca niciodată, eram și eu mândră, împreună cu ceilalți, voluntari, participanti, organizatori... Unde mai pui că am și câștigat la tombolă
, a fost karma.”
