Andrei Radu, voluntarul nostru ne împărtășește experiența lui în Programul Erasmus+:

"Ce e Erasmus? Cum funcționează? Cum mă ajută? Cum ajută lumea faptul că mă ajută? Ce înseamnă o țară? O cultură? Un continent? Ce înseamnă să fim oameni?

Multe dintre aceste întrebări și-au găsit locul în mintea mea cu câțiva ani în urmă și la multe dintre ele încă îmi caut variante de răspuns.

“Sunt Andrei Radu, iar în ultimele 11 luni, am fost în țara natală, adică România, timp de 3 săptămâni. Ce am făcut în restul de 10 luni și o săptămână? Am petrecut 9 luni în Turcia, iar acum sunt plecat pentru 2 luni în Olanda, la Amsterdam.

Cum am făcut asta? Destul de simplu. Am aplicat pentru o bursă Erasmus+ în cadrul universității în care studiez, Universitatea de Vest Timișoara/ Facultatea de Sociologie şi Psihologie și am fost acceptat. Procesul a fost destul de rapid, am primit informațiile necesare și am înțeles că pot pleca într-o mobilitate (sau mai multe) de până la 12 luni pe ciclu de învățământ superior.

Cum eu studiez psihologia am făcut două semestre din anul II în Turcia, la Istanbul Sabahattin Zaim Üniversitesi. A fost o experiență greu de descris în cuvinte chiar și la superlativ, cred că e corect să spun că a fost o experiență de neuitat. Am studiat într-un cadru internațional, cu studenți și profesori veniți de pe trei continente. Zi și noapte, în mijlocul unei culturi diferite de a mea, cu oameni deschiși și dornici să afle despre mine și să împărtășească din experiența lor. În cele nouă luni au fost pentru mine momente intense în provocări, am fost nevoit să îmi depășesc limitele cu care eram obișnuit, să mă adaptez și să evoluez rapid, cred asta acum. Mai ales vizavi de limbă, pentru că turca e mai populară decât engleza în Turcia, dar și din alte puncte de vedere, unele legate de cultura diferită față de cea în care am trăit până atunci. Un lucru de care pe care l-am deprins, și acum sunt conștient, că am început să ascult mai mult când vorbesc oamenii și să nu am întotdeauna vorbele de răspuns gata pregătite, ca într-o rutină, să am răbdare până îmi vine rândul să am cuvântul într-o conversație. Am învățat că oamenii sunt diferiți sub diverse aspecte datorită mediului în care cresc și că pe cât de diferiți, pe atât de asemănători sub alte forme și că unele caracteristici sunt universale. Spre exemplu: prima dată în biroul Erasmus din universitatea gazdă am făcut cunoștință cu alți studenți Erasmus și am întins mâna spre fetele din Malaiezia iar acestea s-au retras. Am rămas descumpănit pe moment și cu siguranță confuzia mea a fost vizibilă, dar imediat fetele m-au ajutat și mi-au explicat despre cum în cultura și religia lor, bărbații și femeile nu au contact fizic, nici măcar când este vorba de o "banală" strângere de mână. Cred despre mine că acum am altă perspectivă despre oamenii care trăiesc în lumea asta mare.

Multe lucruri au fost diferite, nu într-un sens negativ sau pozitiv, pur și simplu altfel, diferit de ce că știu. Moscheile cântau, pisicile erau oriunde te uitai cu ochii, oamenii își uitau lucrurile în diverse locuri și tot acolo le găseau, ceaiul era de cea mai mare importanță posibilă. Mic dejun? Ceai. Prânz? Ceai. Cină? Ceai. Gustare? Ceai. Ceai? Ceai. Legat de partea aceasta, “ceai” este un cuvânt turcesc ajuns la noi din perioada de ocupație a imperiului otoman și vine de la “çay” (se pronunță identic ca în română). Așa că am ajuns să aflu puțin și despre istorie, despre religii, ceva mai mult despre religia musulmană. Știu și despre cuvinte turcești pe care le-am împrumutate în limba română: ciorap, cearceaf, harbuz și … altele.

Timpul s-a scurt ca nisipul printre degete, am terminat cu examenele pe care le aveam de dat și cu o mica escală în România m-am găsit din nou în avion, care m-a adus în Amsterdam. Deja încrezător din prima experiență mi-am însușit zicala: “Once Erasmus, always Erasmus”. Am prins gustul, așa că eram/sunt mai mult decât curios, să văd pe cine voi întâlni aici, cu ce provocări mă voi confrunta și cum confruntările mele cu probleme și situații noi mă vor schimba. A fost palpitant prima dată și la fel de palpitant este și acum.

În Amsterdam fac practică în cadrul Netherlands Institut for Neurosciencetare și atmosfera, atât în organizație cât și în oraș e foarte diferită de ce cunoșteam până acum. Ca și Istanbul și Amsterdam este un oraș ticsit de turiști și de oameni stabiliți aici din multe, multe țări. Sunt bucuros de alegerea făcută, am ales două locuri așa de diferite și pot spune că am făcut câțiva pași atât în orient cât și în occident. Pași mici deocamdată dar vreau să cred, că e abia începutul.

Am întâlnit oameni de pe toate continentele (mai puțin din Antarctica) și dacă ar fi să aleg o „lecție” din experiența mea Erasmus, este că omul are nevoie de oameni. Unii oameni ar putea spune că am fost singur dar eu sunt de părere că tocmai singur nu am fost. Mereu au fost oameni aproape care m-au ajutat. Am avut nevoie de ajutor și mulți oameni au fost cei care m-au salvat în diferite feluri, pornind de la filozofia despre cazarea în Amsterdam și până la informații extrem de practice. Fără ei, sunt sigur că nu aș fi supraviețuit. Încă din prima zi, chiar dinainte de prima zi, știam că nu o să fiu singur și așa stresul a dispărut, a rămas doar entuziasm, încântare și multă curiozitate.

Am întâlnit sute de oameni (cred), care mi-au oferit lecții și o duzină (aproape) mi-au rămas prieteni cu care de obicei mă despărțeam cu ceva de genul: “ne vedem cândva în viitor, ori la tine, ori la mine”. Pot spune că e un sentiment plăcut, de căldură, de apartenență și care mă face să simt că planeta asta este paradoxal de mare și totuși mică în același timp. La fel cum oamenii sunt diferiți și asemenea în același timp. Fiecare experiență mă schimbă și așa cum spune Heraclitus: “singura constantă e schimbarea”. Pentru mine are sens, atât la nivel macro, cât și micro.

Revenind la întrebările de la început, cred că fiecare are nevoie să ajungă la propriile răspunsuri despre sine, despre ceilalți, despre lume, despre viață. Cred cu convingere că una dintre căile prin care tinerii pot găsi astfel de răspunsuri este experimentarea prin programul Erasmus care vine (pentru mine așa este), la pachet cu interculturalitate și interdisciplinaritate din abundență.

Ca un cuvânt de încheiere, nu pot garanta celor care vor participa în programul Erasmus+ o experiență ca a mea, fiecare mobilitate e diferită, dar pot garanta că va fi o experiență care cu siguranță va schimba omul.

Once Erasmus, always Erasmus." Mai multe poze aici!