"Nu eram constienta pana atunci de tot ceea ce activitatea de voluntariat plantase in mine si crescuse atat de frumos : un orizont deschis, responsabilitate, organizare, adaptarea la situatii noi si neprevazute."

Viata mea de voluntar a inceput in 2005 cand eu aveam 15 ani iar "imparatia CVR" abia se ridica.  Am aterizat in lumea voluntariatului din curiozitatea; a mea dar si a mamei mele care aflase despre acest centru si m-a incurajat sa merg sa vad despre ce e vorba. Si m-am dus. Multa lume, emotii, rusine; dar m-am asezat pe scaun si am luat parte la PRIMA SEDINTA din cadrul CVR. Tin minte ca mi-a placut stilul deschis, firesc al celor care s-au prezentat in fata noastra, lejeritatea lor care te indemna sa te simti la randul tau confortabil.

In scurt timp a urmat primul schimb de tineret in Ungaria, prima mea iesire din tara, prima mea experienta internationala si totodata primul pas spre ceea ce sunt azi. Au urmat multe alte schimburi, activitati la Mansarda, si incet-incet au prins contur si ateliere desfasurate si azi la Mansarda, multe incepute de tineri voluntari, colegi si prieteni din CVR, care au luat parte la diferite proiecte si au impartasit apoi invataturile cu toti cei de acolo, ca intr-o familie.  Acesta este si unul din cele mai importante si frumoase lucruri invatate la centru: invatam sa impartim, invatam unii de la altii impartasind experiente, crescand astfel impreuna. Am format la centru prietenii care inca rezista si din care inca invat.

Fiecare activitate, actiune, experienta, fie ca a fost distractiva, interactiva, mai serioasea sau mi-a dat de furca, a contribuit la consolidarea caracterului meu si mi-a dat curaj. Cand am realizat prima data cat de bine mi-au prins toate lucrurile pe care le-am deprins din activitatea de voluntariat, terminasem deja si facultatea ... Stiu, probabil va intrebati ce mi-a luat atat... Sa zicem ca reactionez mai greu, dar calitativ 🙂

De fapt terminasem Universitatea si cautam orice posibilitate de a nu ma plafona si a reusi sa fac ceva prin care sa continui sa ma dezvolt. Asa ca am plecat cu un proiect in Anglia pt un an. Acolo si-au spus cuvantul anii de voluntariat si abilitatile deprinse in urma activitatilor si indrumarii coordonatorilor rabdatori de la CVR. Am stiu sa caut oportunitatile, nu sa astept sa imi pice in sac, mi-am depasit limitele lingvistice (proces inceput deja in proiectele internationale de tineret la care luasem parte), mi-am imbunatatit abilitatile de comunicare asertiva (inca lucrez la asta). Nu eram constienta pana atunci de tot ceea ce activitate de voluntariat plantase in mine si crescuse atat de frumos : un orizont deschis, responsabilitate, organizare, adaptarea la situatii noi si neprevazute. Toate acestea ma ajuta foarte mult si in prezent la job-ul pe care il am, fiind des apreciate. In momentul de fata sunt kinetoterapeut, lucrez cu persoane cu dizabilitati, si ma confrunt cu o multime de provocari zilnic. Si in fiecare zi folosesc o bucatica din ceea ce am castigat de-a lungul anilor ca voluntar.

Asa ca pentru mine VOLUNTARIATUL este o parte din ceea ce sunt, este modul in care m-am dezvoltat si ma bucur ca l-am descoperit la o varsta la care am putut profita din plin de el.

Cu drag,

Iasmina Stoianov, 25 ani, voluntar din 2005

*Textul face parte din campania „De ce voluntariat?”, o campanie in care tineri cu care am lucrat de-a lungul timpului povestesc despre alegerea lor de a face voluntariat, despre experienta de la Centrul de tineret Mansarda si despre impactul acestor activitati asupra dezvoltarii lor personale si profesionale. Este o campanie prin care ne dorim sa incurajam tinerii sa aleaga voluntariatul ca metoda de educatie nonformala, de dezvoltare personala si de schimbare in comunitate.