"Atunci, in perioada adolescentei, facand voluntariat, mi-am depasit cu adevarat cele mai multe limite. Am avut parte de provocari si incercari care m-au ajutat sa ma regasesc. Am invatat sa observ, sa fiu atenta la cei din jurul meu, sa accept diferente."

Draga cititorule,

E 8 dimineata si nu e frumos ce fac, sunt la cursul de fiziopatologie si scriu niste ganduri pe telefon. Deci, da..sunt studenta la medicina, la Timisoara, anul III, deja.

Ieri vorbeam cu gasca mea despre organizarea Revelionului si mi-am dat seama cat de greu este sa convingi niste oameni, chiar prieteni sa faca un lucru sau altul. Si-atunci ma intreb, eu de ce imi bat capul cu organizarea si coordonarea? De ce incerc sa o ofer feedback oricui? Cred ca raspunsul  vine din anii de liceu: pentru ca mi-am ocupat timpul foarte des implicandu-ma in una sau alta si invatand ca ACUM este momentul pentru tot ce mi se ofera.

La Mansarda si la Centrul de Voluntariat am avut parte de cea mai productiva si motivationala perioada de pana acum din viata mea. Atunci, in perioada adolescentei, facand voluntariat, mi-am depasit cu adevarat cele mai multe limite, am avut parte de provocari si incercari care m-au ajutat sa ma regasesc. Am invatat sa accept ca dezvoltarea personala si evolutia ofera implinire, am invatat sa “fur” ce pot din jurul meu si sa caut un motiv in toate. Am invatat sa observ, sa fiu atenta la cei din jurul meu, sa accept diferente; diferente de gandire, de comportament, in modul de a fi. Frica de a face ceva nou sau ceva de una singura era probabil cea mai mare problema a mea. Recunosc, nu sunt “vindecata” complet, in schimb acum sunt constienta de asta si accept orice ma provoaca sa depasesc limita aceasta.

Timp nu avem niciodata, stiu, insa cred ca avem puterea de a-l organiza in folosul si pe placul nostru si de a ne putea spune seara “sunt obosit, dar fericit”.  Si eu am avut timp si de distractie, si de scoala, si da, si sa ma indragostesc. Tot in ECHIPA de aici am gasit o iubire frumoasa si tanara pe care, desi s-a terminat, am stiut sa o inteleg si sa ma bucur pentru ce a fost. Si asta tot datorita faptului ca am inteles ca trebuie sa profit si sa ma bucur de ce am ACUM. Si pentru ca inainte de toate, suntem oameni. Oameni simplii, frumosi, depinde doar de noi ce oferim si ce aratam. O alta lectie pe care am invatat-o a fost sa stiu cum sa primesc, nu doar sa ofer. Sa primesc atentie, timp, dragoste sau doar un salut cu zambetul pe buze.

MANSARDA, colorata si plina de suflete vesele, mi-a umplut timpul liber intr-un ALT FEL. Oameni deschisi, prietenosi, atenti si un spirit de ECHIPA mereu in dezvoltare, asta e MANSARDA.

S-a terminat cursul si totusi nu regret neatentia mea; mi-am refacut cutia cu bine si frumos scriind toate astea. Sfaturi nu pot sa ofer, nu sunt in masura, dar pot sa va spun sincer ca ceea ce sunt acum si probabil si ceea ce voi deveni mai tarziu, toate au la baza multe incercari si provocari pe care activitatea de voluntar mi le-a oferit. Iar daca as putea alege, as lua-o de la capat fara sa ezit nimic.

Si multumesc Mansarda si Centrul de Voluntariat pentru lucrurile pe care toate cursurile si cartile citite nu m-ar fi invatat niciodata !

Lavinia Scutaru, 21 ani

*Textul face parte din campania "De ce voluntariat?", o campanie in care tineri cu care am lucrat de-a lungul timpului povestesc despre alegerea lor de a face voluntariat, despre  experienta de la Centrul de tineret Mansarda si despre impactul acestor activitati asupra dezvoltarii lor personale si profesionale. Este o campanie prin care ne dorim sa incurajam tinerii sa aleaga voluntariatul ca metoda de educatie nonformala, de dezvoltare personala si de schimbare in comunitate.